Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand,
Si celor din mormanturi,
Viata daruindu-le !
PASTE FERICIT TUTUROR!!!
În dimineaţa Învierii, după citirea Sfintei Evanghelii vestind aflarea mormântului gol de către femeile mironosiţe şi explicaţia dată de îngeri privind ridicarea Domnului din morţi, cântăm troparul Hristos a înviat din morţi... Auzim întâi vestirea evenimentului istoric relatat de primele martore, femeile mironosiţe şi abia apoi ne vestim unii altora minunea Învierii. Evenimentul istoric capătă semnificaţie veşnică prin această vestire de-a lungul veacurilor până la sfârşitul lumii.
Învierea Domnului este praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Numim această sărbătoare Sf. Paşti preluând numele sărbătorii iudaice Pesah, care înseamnă trecere. Pentru evrei, Paştile însemna trecerea de la robia egipteană la libertatea făgăduită de Dumnezeu. Iar această schimbare s-a împlinit printr-o trecere efectivă prin Marea Roşie, sub călăuzirea proorocului Moise, după multe pedepse suferite de egipteni pentru învârtoşarea inimii lui Faraon. Ultima dintre acestea a fost uciderea celor întâi născuţi de parte bărbătească din famiile egiptenilor şi salvarea celor din famiile evreilor. Ceea ce înseamnă că trecerea lor de la robie la libertate s-a împlinit prin suferinţă şi jertfă omenească pentru neînţelegerea poruncii lui Dumnezeu.
Învierea Mântuitorului este tot o trecere, dar nu numai o trecere de la o stare la alta, ci una ce zguduie aşezarea însăşi a fiinţei umane, căci este trecere de la moarte la viaţă, după cum mărturisim în cântările de la slujba Utreniei: Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă! Hristos ne-a trecut şi pe noi din robia păcatului la libertatea de a fi fii ai lui Dumnezeu. Prin jertfa pe Cruce, Hristos ne-a câştigat libertatea trecându-ne de pe pământ la cer. Ne-a eliberat din moartea păcatului, din îndepărtarea de Dumnezeu şi necunoaşterea voii Lui şi ne-a adus la viaţa comuniunii cu Dumnezeu izvorâtă din intimitatea de fii ai lui Dumnezeu după har. Hristos s-a pogorât întru cele mai de jos ale pământului, în întunericul morţii, pentru a aduce la lumină pe cei ce aşteptau răscumpărarea, eliberarea din legăturile iadului şi primirea vieţii celei veşnice. Aceasta este prima trecere operată de Învierea lui Hristos: trecere a omului de la moartea necunoştinţei şi îndepărtării de Dumnezeu la viaţa izvorâtă din comuniunea cu Dumnezeu.
Al doilea sens al Învierii Domnului ca şi trecere se referă la abolirea morţii ca şi eşec al existenţei umane, ca şi pecetluire a păcatului, a îndepărtării omului de Dumnezeu. Mărturisind Învierea din morţi a lui Hristos afirmăm că moartea celui credincios nu mai semnifică sfârşitul vieţii pământeşti, ci trecere din această viaţă la o alta a comuniunii mai depline cu Dumnezeu. Viaţa pământească nu se termină la mormânt, creştinul nu trece în nefiinţă cum spun necredincioşii, ci trece la o altă viaţă. La acest înţeles dat morţii ca şi trecere se referă Părinţii Bisericii când vorbesc de amintirea morţii ca şi îndemn la trezvie şi lucrare a poruncilor lui Dumnezeu. Sf. Antonie cel Mare spune: Moartea de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavându-o în minte, moarte este.
Dar mai există şi un al treilea sens al Învierii Domnului ca şi trecere. Sf. Apostol Pavel vorbeşte creştinilor din Corint despre acest lucru: Taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.Trecerea noastră de la moarte la viaţă se va desăvârşi la sfârşitul veacurilor când cei morţi vor învia, iar cei ce vor trăi încă se vor schimba. Este vorba de o schimbare a trupurilor, de o trecere a lor de la stricăciune la nestricăciune, de la moarte la viaţă. Sf. Pavel vorbeşte foarte clar de schimbarea trupurilor şi de îmbrăcarea lor în nemurire. La sfârşitul veacurilor, când însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer sufletul se va reuni cu trupul şi împreună se vor prezenta la judecată. Iar această trecere, această transformare de la sfârşitul veacurilor a persoanei umane vine să dovedească Învierea Mântuitorului. Căci Sf. Pavel continuă descoperirea acestei taine: Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?" Biruinţa vieţii asupra morţii adusă de Hristos se va împlini aşadar la sfârşitul veacurilor când trupul şi materia se vor îmbrăca întru nemurire.
Învierea Domnului este praznicul praznicelor şi sărbătoarea sărbătorilor. Numim această sărbătoare Sf. Paşti preluând numele sărbătorii iudaice Pesah, care înseamnă trecere. Pentru evrei, Paştile însemna trecerea de la robia egipteană la libertatea făgăduită de Dumnezeu. Iar această schimbare s-a împlinit printr-o trecere efectivă prin Marea Roşie, sub călăuzirea proorocului Moise, după multe pedepse suferite de egipteni pentru învârtoşarea inimii lui Faraon. Ultima dintre acestea a fost uciderea celor întâi născuţi de parte bărbătească din famiile egiptenilor şi salvarea celor din famiile evreilor. Ceea ce înseamnă că trecerea lor de la robie la libertate s-a împlinit prin suferinţă şi jertfă omenească pentru neînţelegerea poruncii lui Dumnezeu.
Învierea Mântuitorului este tot o trecere, dar nu numai o trecere de la o stare la alta, ci una ce zguduie aşezarea însăşi a fiinţei umane, căci este trecere de la moarte la viaţă, după cum mărturisim în cântările de la slujba Utreniei: Ziua Învierii, popoare să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă! Hristos ne-a trecut şi pe noi din robia păcatului la libertatea de a fi fii ai lui Dumnezeu. Prin jertfa pe Cruce, Hristos ne-a câştigat libertatea trecându-ne de pe pământ la cer. Ne-a eliberat din moartea păcatului, din îndepărtarea de Dumnezeu şi necunoaşterea voii Lui şi ne-a adus la viaţa comuniunii cu Dumnezeu izvorâtă din intimitatea de fii ai lui Dumnezeu după har. Hristos s-a pogorât întru cele mai de jos ale pământului, în întunericul morţii, pentru a aduce la lumină pe cei ce aşteptau răscumpărarea, eliberarea din legăturile iadului şi primirea vieţii celei veşnice. Aceasta este prima trecere operată de Învierea lui Hristos: trecere a omului de la moartea necunoştinţei şi îndepărtării de Dumnezeu la viaţa izvorâtă din comuniunea cu Dumnezeu.
Al doilea sens al Învierii Domnului ca şi trecere se referă la abolirea morţii ca şi eşec al existenţei umane, ca şi pecetluire a păcatului, a îndepărtării omului de Dumnezeu. Mărturisind Învierea din morţi a lui Hristos afirmăm că moartea celui credincios nu mai semnifică sfârşitul vieţii pământeşti, ci trecere din această viaţă la o alta a comuniunii mai depline cu Dumnezeu. Viaţa pământească nu se termină la mormânt, creştinul nu trece în nefiinţă cum spun necredincioşii, ci trece la o altă viaţă. La acest înţeles dat morţii ca şi trecere se referă Părinţii Bisericii când vorbesc de amintirea morţii ca şi îndemn la trezvie şi lucrare a poruncilor lui Dumnezeu. Sf. Antonie cel Mare spune: Moartea de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavându-o în minte, moarte este.
Dar mai există şi un al treilea sens al Învierii Domnului ca şi trecere. Sf. Apostol Pavel vorbeşte creştinilor din Corint despre acest lucru: Taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba. Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.Trecerea noastră de la moarte la viaţă se va desăvârşi la sfârşitul veacurilor când cei morţi vor învia, iar cei ce vor trăi încă se vor schimba. Este vorba de o schimbare a trupurilor, de o trecere a lor de la stricăciune la nestricăciune, de la moarte la viaţă. Sf. Pavel vorbeşte foarte clar de schimbarea trupurilor şi de îmbrăcarea lor în nemurire. La sfârşitul veacurilor, când însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer sufletul se va reuni cu trupul şi împreună se vor prezenta la judecată. Iar această trecere, această transformare de la sfârşitul veacurilor a persoanei umane vine să dovedească Învierea Mântuitorului. Căci Sf. Pavel continuă descoperirea acestei taine: Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: "Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?" Biruinţa vieţii asupra morţii adusă de Hristos se va împlini aşadar la sfârşitul veacurilor când trupul şi materia se vor îmbrăca întru nemurire.
Iubiţi credincioşi,
Prin Înviere, Hristos ne dăruieşte şansa nemuririi, a vieţii veşnice. Prin botez, primim fiecare acest dar. Iar toată vieţuirea creştină are sensul cultivării acestui dar. Darul Învierii lucrează o schimbare treptată, o trecere progresivă a creştinului de la moarte la viaţă. Trecerea se va împlini, după cuvintele Sf. Pavel, la a doua venire a Domnului, la învierea întregii făpturi. Îndemnul meu la acest praznic slăvit este să primim descoperirea Sf. Scripturi privind Învierea Mântuitorului şi învierea noastră ca şi trecere, în mai multe etape, de la moarte la viaţă, să primim şi să facem lucrător darul Învierii, să vestim tuturor că, pe urma Învierii lui Hristos, şi noi înviem la vieţuirea cea adevărată.
Anul 2009 este şi el unul aniversar căci se împlinesc 80 de ani de la întemeierea Episcopiei Ortodoxe pentru românii din America. Să ne rugăm Domnului celui Înviat să ne dăruiască înţelepciunea şi puterea de a desăvârşi în acest an planul unirii celor două Eparhii Ortodoxe Româneşti de pe continentul american. Şi să aducem mărturia noastră că darul Învierii lucrează şi plineşte toate cele de trebuinţă.
Hristos Domnul să vă dăruiască lumina Învierii Sale dimpreună cu pacea Sa şi bucuria de a vesti lumii biruinţa vieţii asupra morţi.
Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor !
Sfanta Evanghelie – Matei 19:14
Dumnezeu sa va binecuvanteze!!!
-Hristos a inviat!!!
-Adevarat a inviat!!!
Paste fericit voua cititorilor!!!
Postări
